cordon
Aspect
Etimologie
Din franceză cordon
Pronunție
- AFI: /kor'don/
Substantiv
Declinarea substantivului cordon | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cordon | cordoane |
Articulat | cordonul | cordoanele |
Genitiv-Dativ | cordonului | cordoanelor |
Vocativ | - | - |
- cingătoare (de material plastic, de panglică de pânză, de piele etc.); centură, curea.
- panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte; gradul cel mai înalt al unei decorații.
- ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite în telefonie.
- margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
- șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
(English)
Etimologie
Din engleză medie, forma de diminutiv pentru corde
Pronunție
- AFI: /ˈkɔrdn/
Substantiv
cordon