strumento

Vezi și : strumentò

italiană

(italiano)

Variante

• (lit.) istrumento, (înv.) instrumento, stromento, stormento

Etimologie

Din latină instrumĕntum.

Pronunție

• AFI: /stru'mento/

Substantiv

strumento m., strumenti pl.

1. instrument, sculă, unealtă, ustensilă

Sinonime

• arnese, attrezzo

Cuvinte compuse

• strumento musicale

Cuvinte apropiate

• strumentale
• strumentalismo
• strumentalità
• strumentalizzare
• strumentare
• strumentario
• strumentazione
• strumentista

Etimologie

Din strumentare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru strumentare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario