hivern

catalană

(català)

Variante

• invern

Etimologie

Din occitană veche ivern < latină hībernum (tempus), din hībernus („de iarnă”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /iˈbɛrn/
• (central, oriental) AFI: /iˈvɛɾn/

Substantiv

hivern m., hiverns pl.

1. iarnă

Cuvinte derivate

• hivernacle
• hivernada
• hivernal
• hivernant
• hivernar
• hivernenc
• hiverner

Cuvinte compuse

• hivern de la vida
• hivern nuclear

Etimologie

Din hivernar.

Verb

1. (reg.) forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru hivernar.
2. (înv.) forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.
3. (înv.) forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary